by

“Părinții nu mă lasă să plec la facultate în străinătate”

Am acoperit câteva lucruri de bază despre studii în străinătate în acest articol, dar am aflat recent de niște cazuri în care copiii își doreau să plece la o facultate în afară, iar părinții nu erau de acord cu ideea, fapt pentru care m-am gândit să acopăr și acest subiect.

De obicei există două argumente principale pentru care părinții nu își lasă copiii să plece:

1. Nu au bani să-i susțină aproape deloc.

2. Cred că nu se vor descurca (de obicei pentru că au fost crescuți prea “de aproape”).

Cu primul argument sunt de acord și deja am scris aici despre cum cel mai important lucru de luat în calcul când pleci la facultate în străinătate este aspectul financiar și ce soluții există dacă nu ai deloc bani. Dacă ai deja niște economii sau măcar te pot ajuta părinții pentru câteva luni, poți obține un job part-time și poți ajunge să trăiești pe cont propriu destul de rapid, deci argumentul nu mai este la fel de puternic.

Cu argumentul al doilea însă nu sunt deloc de acord și mi se pare stupid ca părinte să nu îți susții copilul să-și urmeze ce își dorește, mai ales când nu există riscuri ridicate de a păți ceva. Generațiile născute după ’90 sunt din ce în ce mai comode, părinții din ce în ce mai protectivi, iar astfel noțiunea de “stai cu noi că o să-ți fie mai ușor și mai bine” prinde tot mai mult contur.

Logica însă îmi scapă total: nu vrei să-ți lași copilul să plece pentru că tu crezi că nu se va descurca, însă mai devreme sau mai târziu nu va trebui să plece din casa ta oricum? Dacă n-a învățat să gătească până la 18 ani, crezi că va învăța până la 25 stând lângă tine? Dacă nu e genul sociabil crezi că-l ajuți dacă îl ții de aproape chiar și când e la facultate?

Să luăm însă întrebările rând pe rând:

Cum o să te descurci singur când timp de 18 ani ți-am făcut noi de mâncare și tu nu știi să gătești nimic?

Dacă până la 18 ani n-ai gătit niciodată, de nevoie o să cauți pe youtube cum să faci o omletă, iar după vreo 5 încercări eșuate o să-ți iasă ceva comestibil. Sau dacă chiar ți-e lene, o să înveți să mănânci conserve de ton până te saturi de ele și înveți să-ți prăjești măcar niște pui. Ori, ca să-ți convingi părinții categoric, le ceri să te învețe să gătești câteva lucruri de bază. Problem solved.

Cum o să descurci printre străini când tu ești foarte firav / puțin sociabil?

Aici sunt mai multe idei:

  • firavitatea sau lipsa de încredere se poate îmbunătăți treptat prin practicarea unui sport, în special unul de contact
  • practicarea unui sport va ajuta și la crearea de relații sociale
  • la facultate e mai simplu să-ți faci relații decât în liceu pentru că sunt multe organizații de voluntariat pentru studenți închegate în jurul unui anumit interes
  • dacă vei obține un job care-ți place vei realiza că ești chiar foarte sociabil cu oameni care fac aceeași muncă ca și tine sau cu care lucrezi la același proiect/țel/vis

30-40% din oameni sunt introvertiți, doar că extrovertismul este promovat și exploatat tot mai mult în zilele noastre, iar faptul că o persoană preferă să stea să citească o carte sau să lucreze la un proiect decât să meargă la o petrecere este văzut ca o “problemă”. Susan Cain explică foarte bine în cartea sa “Quiet” cum extrem de multe persoane care au schimbat lumea erau introvertite și preferau să petreacă timp singure sau în conversații de 1 la 1 în detrimentul grupurilor sau evenimentelor sociale.

De ce să pleci când ai aici casă, mașină, iar facultatea la doi pași de tine? (uneori susținută de ideea că nu umbă în străinătate cânii cu covrigi în coadă)

Asta e singura întrebare care mi se pare pertinentă, pentru că sunt cazuri în care poți foarte bine să stai în orașul tău dacă ai o facultate bună (spre exemplu, medicină) și ai parte de resurse pe care le pierzi în străinătate (casă / mașină). Am discutat deja aici despre cum merită să pleci doar dacă te duci la o facultate bună și ai un plan bine stabilit de a fructifica oportunitățile.

Răspunsul însă în majoritatea cazurilor este următorul: pleci pentru că vrei să te dezvolți ca persoană și crezi că ai mai multe oportunități de a studia ce îți place și de a lucra într-un domeniu de care ești interesat decât o poți face în țară.

Să presupunem însă că părinții au dreptate, tu nu știi să gătești și poate nici nu vei învăța, că ești antisociabil și îți va fi greu să îți faci prieteni sau obții un job și că te vei descuca foarte greu. Ce ai de pierdut?

Care este riscul de a pleca în străinătate?

În cel mai rău caz, te întorci înapoi cu mai puține economii decât atunci când ai plecat. Revii la planul inițial de a face o facultate în orașul tău la anul. Cam asta e tot. Ideea că pierzi un an din viața e total deplasată, deoarece în străinătate mulți își iau 1-2 ani liberi după liceu să se plimbe prin lume sau să piardă timpul prin moduri mai utile.

Important e să-ți asumi o decizie și responsabilitatea ei și să încerci să faci ceea ce-ți dorești. Nu iese mereu, dar asta e viața. Oricât ai sta sub protecția și comoditatea oferită de părinți, la un moment dat tot trebuie să ajungi pe cont propriu.

Articol updatat pe

Scrie un comentariu

Lasă un comentariu